Vulcanii Noroiosi - Berca

Vulcanii Noroiosi sunt o rezervatie naturala de tip geologic intinsa pe circa 30 hectare. Vulcanii noroiosi sunt localizati în Subcarpatii de Curbura, în localitatea Berca, judetul Buzau, fiind formati datorita eruptiilor de gaze din pamînt, care antreneza spre suprafata namol si apa. Cunoscuti în zona sub denumirea de pâcle, vulcanii noroiosi au aceiasi structura ca si vulcanii adevarati, în interiorul lor producându-se procese similare.
Coordonate:
Pâclele Mari - coordonate 45°20'23"N, 26°42'33"E.
Pâclele Mici - coordonate 45°21'30"N, 26°42'46"E.

În ţara noastră, dar şi în alte regiuni de pe Glob, în multe locuri ieşirea gazelor din subsol la suprafaţă determină deplasarea apei din adânc şi antrenarea particulelor argiloase şi nisipoase din straturile de rocă.Rezulta un noroi mai mult sau mai puţin vâscos, ce se ridică prin crăpăturile ce taie straturile şi care,odată ajuns la suprafaţă, se revarsă creând în timp un  relief specific. Cel mai adesea rezultă conuri şi platouri cu dimensiuni variabile, dar mici. Diferenţele dintre ele sunt enorme, trei fiind esenţiale: dimensiunile (câţiva zeci de metri pătraţi până la câteva hectare în raport cu câţiva km patrati), natura materiei ce se deplasează (noroi faţă de topituri de rocă) şi durata existenţei formelor de relief create. 
Astfel de fenomene naturale, în ţara noastră, se produc frecvent in Subcarpaţi, dar au fost descrise în ultimii 160 de ani şi în alte locuri (ex. la Haşag, lângă Ocna Sibiului, sau la Homorod, la Bazna, în dealurile Transilvaniei apoi şi în unele locuri din Moldova unde sunt numiţi ,,gloduri” sau ,,ochiuri de gloduri”).

Dar, formele cele mai interesante, care au dimensiunile cele mai mari şi unde procesele au o intensitate deosebită, sunt întâlnite în Subcarpaţii Buzăului, pe un aliniament de cca. 20 km, între aşezările Berca şi Arbănaşi.

Lângă schela din marginea satului Berca există un platou argilo - nisipos care a rezultat din slabe erupţii noroioase. La cca. 10 km, pe stânga drumului pietruit, se află platoul Pâclele Mici, unde există cel mai mare număr de vulcani ce au conuri, cratere cu dimensiuni extrem de variate, precum şi o morfologie complexă, rezultată pe de o parte din acumularea noroiului, iar pe de altă parte,  din şiroirea apei de ploaie. 
Repartiţia acestora este neuniformă, distingându-se cel puţin trei situaţii.
În est există un sector de platou nisipo-argilos relativ neted, slab fragmentat, pe care activitaţile vulcanice au încetat sau sunt extrem de reduse. 
În centru şi vest se află sectorul cu cel mai mare număr de conuri de noroi ce apar sub formele de grupări de 3 - 5 vulcani cu înălţimi de 2 - 8m, cu cratere ce au diametre de 10 -100 cm din care iese noroi vâscos, care se scurge sub formă de limbi ce ating lungimi de 20 - 50cm.

Dacă în jurul craterului noroiul este proaspăt sau în curs de uscare, la mijlocul şi la periferia conului, el este uscat şi brăzdat de crăpături de uscăciune ce se îscriu în sisteme poligonale cu dimensiuni variabile. La ploi, apa se scurge în şuviţe pe flacurile conurilor creând prin eroziune pe acestea un ansamblu de şănţuleţe, rigole, ravene, la exterior materialele transportate prin acumulare, dau poale prelungi pe care apa se împrăştie. Cel de - al treilea sector se află la jumătatea nordică a platoului. Aici apar două aspecte distincte. Mai întâi se impun conurile de noroi aplatizate, dar cu cratere foarte largi (1 - 5m), din care se revarsă în toate direcţiile un noroi fluid care se împrăştie pe distanţe de 50 -150m. În al doilea rând, la exteriorul acestora, platoul este intens fragmentat de ravene şi torenţi adânci, interfluviile dintre ele fiind transformate în creste, situaţie care creează imaginea unui peisaj dezolant (pământuri rele).

Platoul Pâclele Mici constituie o rezervaţie naturală (9,4 ha), din 1924, obiectul protecţiei fiind peisajul impus de relief şi două specii de plante halofile - Nitraria schoberi şi Obione verrucifera - aflate în extremitatea vestică a arealului lor. Cel de-al treilea platou, Pâclele Mari, se află la câţiva km, spre nord-est.

Numele este legat de dimensiunile foarte mari ale celor trei vulcani principali (diametre de peste 100m), care se situează în centrul platoului. Flancurile conurilor sunt foarte întinse, pe ele apar mai multe conuri ale unor vulcani secundari şi limbi lungi de noroi vineţiu, adesea amestecat cu şuviţe de ţiţei. Jumătatea exterioară a platoului este fragmentată de ravene, torenţi, dezvoltând un peisaj de badland-uri (pămâturi rele). Rezervaţia naturală de aici se desfăşoară pe19,6ha.

În localitatea Beciu, pe malul drept al râului Arbănaşi, se află un crater (diametru 2,5m) în care există noroi ce ,,fierbe” datorită efuziunii gazelor. El este înconjurat de un platou mic pe care există câteva conuri şi cratere decimetrice.

La circa 2 km est de acesta se află Platoul Arbănaşi, cu mai multe conuri şi relief de eroziune similare cu cele de la Pâclele Mici, dar cu dimensiuni mult mai reduse.