Glosar

ABRUPT-porţiune de teren, verticală sau puternic înclinată, perete stîncos.
AMONTE-sector situat în susul unei văi; cursul dinspre izvor a unui rîu.
ARIISIAN-subdiviziune (etaj) a perioadei triasice.
ANTICLINAL-partea ridicată a unei cute geologice (cu convexitatea în sus).
ANTROPIC-datorat acţiunii omului, creat sau declanşat de om, cu urmări asupra reliefului, climei, vegetaţiei şi solurilor.
AVAL-parte a unui curs de apă situată spre vărsare; punct din lungul unei văi situat mai jos, în raport cu un reper dat.
AVEN-puţ natural dezvoltat în calcare sau dolomite, gips şi sare, format prin dizolvare, prăbuşire etc.
BAZIN HIDROGRAFIC-suprafaţa scoarţei terestre de pe care îşi adună apele un rîu.
CAMPILIAN-subetaj al perioadei triasice.
CARSTIC-relief format pe roci uşor dizolvabile (calcar, sare, gips), atît la suprafaţă (exocarst), cît şi în interior (endocarst).
CHEI-sector de vale îngustă şi adîncă cu versanţi mai mult sau mai puţin verticali, dăltuiţi în roci dure.
COASTA-partea înclinată a unui munte, versant posibil a fi urcat.
CREASTA-porţiunea superioară, îngustă, a unui munte, continuată de versanţi relativ abrupţi.
CRETACIC-ultima perioadă a erei mezozoice (141 milioane ani — 65 milioane ani).
CUATERNAR-perioadă a erei neozoice dominată de apariţia glaciaţiunilor şi a omului.
CULME-spinarea principală a unui deal sau munte, alungită, ondulată sau uşor înclinată.
CUMPANA APELOR-linia care delimitează două bazine hidrografice vecine; corespunde cu un masiv muntos, creastă, culme etc-, dirijînd apele în sensuri opuse.
CURBA DE NIVEL-linia de pe un plan sau de pe o hartă topografică ale cărei puncte sînt situate la aceeaşi altitudine absolută; a merge pe curba de nivel este echivalent cu a te deplasa pe un versant fără a urca sau coborî.
CURMATURA-mic loc depresionar sau înşeuare pe culmea unui munte prin care trece de obicei un drum.
DELUVIU-material provenit prin dezagregarea şi alterarea rocilor de pe versanţi.
DEFILEU-porţiune de vale îngustă şi adîncă, care traversează un munte sau catenă muntoasă, sculptată în roci dure de o apă curgătoare.
DOLINA-depresiune închisă, de mici dimensiuni, uneori sub forma unei pîlnii, formată prin procese de dizolvare (a calcarului, gipsului, sării).
ECOSISTEM-sistem ecologic unitar rezultat prin in-, teracţiunile dintre organismele vii şi mediul înconjurător.
ENDEMISM-specie de plante sau animale care trăiesc numai într-un anumit loc, într-o regiune izolată său pe un areal restrîns.
FLIS-formaţiune geologică de sinclinal cu grosime mare, caracterizată din punct de vedere litologic prin alternanţa repetată a depozitelor detritice marine (gresii, marne, argile, şisturi argiloase, conglomerate).
GLACIS-formă de relief uşor înclinată care mărgineşte un versant de munte, deal, cuestă etc-; poate fi de eroziune şi de acumulare.
HOLOCEN-ultima diviziune a cuaternarului, după retragerea ultimei glaciaţiuni cuaternare, a-proximativ acum 10000 de ani.
JURASIC-perioada mijlocie a erei mezozoice.
LAPIEZ-şănţuleţ format prin dizolvarea în suprafaţă a calcarului, sării sau gipsului (microforme ale reliefului carstic).
MAGURA-deal mare, eventual masiv conic montan săltat deasupra unor culmi joase, formă de relief, de cele mai multe ori despădurită.
MEZOMETAMORFIC-supus unui metamorfism de intensitate moderată (şisturi cristaline).
MEZOZOIC-etapă (eră) din istoria geologică a Pămîntului (230 milioane ani — 65 milioane ani).
MUNCEL-munte cu altitudinea medie sau mică; poate fi izolat sau în mici grupuri.
NEOGEN-perioadă a ultimei ere geologice: neozoicul.
NEOZOIC-ultima mare eră geologică (65 milioane ani — actual).
PALEOZOIC-etapa(era)din istoria geologică a Pămîntului, anterioară mezozoicului (570 milioane ani — 230 milioane ani).
PALEOGEN-prima perioadă a neozoicului (se compune din următoarele epoci: paleocen, eocen, oligocen).
PAS-partea mai joasă a unei culmi, sub formă de şa, prin care se face trecerea dintr-o parte în alta a muntelui.
PESTERA-gol subteran natural, născut în urma acţiunii de dizolvare a apelor subterane asupra rocilor carstificabile.
PICIOR DE MUNTE-culme muntoasă secundară, sub formă de umăr sau contrafort, ce coboară dintr-o culme principală.
PLATOU-suprafaţă plană, uşor înclinată sau larg vălurită, mărginită de versanţi înclinaţi său de abrupturi.
RELICT-specie sau comunitate de plante sau animale caracteristice unei perioade geologice trecute şi care a supravieţuit pînă în prezent.
RENDZINA-sol format pe calcare, dolomite sau alte roci puternic carbonatate.
SINCLINAL-parte a unei cute geologice, coborîtă, concavă.
SPODOSOLURI-clasă de soluri montane, caracteristică etajului montan superior, cu un orizont intermediar de acumulare a compuşilor fierului şi aluminului sau a materiei organice, migrate din orizontul superior.
ŞA-porţiune mai coborîtă a unei culmi muntoase care pune în legătură două văi opuse sau obîrşiile lor.
ŞARIAJ-structură geologică specifică lanţurilor muntoase caracterizată prin încălecarea pe distanţe mari (zeci de km) a unor pachete de roci mai vechi (pînze alohtone), peste roci mai noi (autohtone), în cadrul mişcărilor tectonice.
ŞISTURI CRISTALINE-roci care au proprietatea de a se desface în foi subţiri, iniţial de natură sedimentară sau eruptivă, dar care în condiţii de temperatură şi presiune s-au transformat (metamorfozat).
TINOV-mlaştină turboasă oligotrofă din regiunile montane, cu o vegetaţie specifică.
TRIASIC-prima mare subdiviziune (perioadă) a erei mezozoice.
VERSANT-Suprafaţa sau ansambluri de suprafeţe înclinate, orientate în acelaşi sens faţă de o vale, deal sau munte, care se termină în partea de jos într-o vale, depresiune, cîmpie etc.
VIITURA-creşterea bruscă şi puternică a nivelului unei ape curgătoare, pentru un interval scurt de timp.
VULCANITE-roci specifice puse în legătură cu erupţia unui vulcan.