Muntii Capatanii - Descriere

Munţii Căpăţînii se află în cadrul Carpaţilor Meridionali, şi anume în grupul munţilor cuprinşi între Olt şi Jiu. Ei sînt constituiţi dintr-o culme înaltă, prelungă de cca 50 km, orientată vest-est, pe care se rînduiesc, perpendicular, ramificaţii nordice mai scurte, mai povîrnite, şi ramificaţii sudice mai lungi, mai puţin înclinate.

În majoritatea lor, culmile sînt puternic împădurite. Există însă suprafeţe apreciabile de goluri de munte, care au favorizat viaţa pastorală şi apariţia unei reţele dese de poteci.In contrast cu aspectul culmilor rotunjite se ridică două cetăţi dolomitice, Tîrnovul şi Buila, prima la nord de culmea principală, ultima la sud, ele însele izvoare nesecate de frumuseţi naturale. La aceste zone se mai adaugă cordonul de stîncării şi de chei de la poalele sudice (Polovragi, Bistriţa, Arnota, Buila, Stogşoare etc.), ca şi ruinele ,,cetăţii" de gnaise Narăţu, ale cărei contraforturi străjuie defileul Oltului.

Spre nord Munţii Căpăţînii sînt delimitaţi de Latoriţa şi Lotru. Latoriţa îşi culege izvoarele din Munţii Parîng şi coboară spre Lotru, constituind limita faţa de Munţii Latoriţei. De la gura Latoriţei, Lotrul îi delimitează de munţii cu acelaşi nume, croindu-şi treptat cale spre est, pe lîngă localităţile Malaia, Săliştea, Păscoaia, Valea lui Stan pînă la Brezoi, unde se varsă în Olt.

De la gura Lotrului, limita estică este preluată de vigurosul Olt, care face o limită tranşantă faţă de Masivul Cozia printr-un defileu de o reală frumuseţe. După ce trece prin vestitele ,,Cîrlige", Oltul adună apele zbuciumatului Lotrişor, lasă să se oglindească în el ctitoria lui Mircea cel Bătrîn de la Cozia şi iese din defileu în cunoscuta staţiune Călimăneşti-Căciulata. Spre sud, unde culmile Căpăţînii se prelungesc domol trecînd spre zona subcarpatică, limita este mai puţin precisă. Dacă în zona Polovragi - Horezu ea poate fi observată mai clar datorită depresiunii cu acelaşi nume, spre est de Horezu culmile prelungi se pierd în zona subcarpatica.

Totuşi şirul localităţilor aşezate la poalele sudice ale Munţilor Căpăţînii constituie limită şi, totodată, puncte de plecare în traseele de pe versantul sudic (Muereasca, Cheia, Bărbăteşti, Pietreni, Bistriţa, Romanii de Sus, Vaideeni, Polovragi). Limita vestică, spre Munţii Parîng, este formată de Olteţ, a cărui vale pătrunde adînc în inima munţilor pînă în curmătura Olteţului (1615 m) lîngă creasta principală ce leagă Munţii Căpăţînii de Munţii Parîng.

Culmea principală a Munţilor Căpăţînii se înalţă brusc deasupra ,,Cîrligului Mare" al Oltului prin vîrful Foarfeca Narăţului (831 m) şi se continuă foarte accidentată peste vîrful Narăţu (1 509 m) pînă în şaua împădurită ,,La Mocirle" (1045 m).

După ce înconjură izvorul Văii lui Stan, creasta recapătă înălţime spre vest: Vîrful lui Stan (1491 m), Folea (1647 m), Zmeuretu (1979 m), Văleanu (1847 m), Ursu (2124 m), Căpăţîna (2094 m), Beleoaia (2039 m), Nedeia (2130 m), Negovanu

(2064 m), Bou (1908 m). De aici ea coboară în curmătura Olteţului la 1615 m.

Dintre ramificaţiile nordice remarcăm culmile: Plaiul lui Stan, Zmeuretu, Groşetu şi creasta stîncoasă Negovanu - Tîrnovu Mare - Vătăjelul, zonă de mare atracţie alpină şi turistică.

Pe versantul sudic culmile sînt mai prelungi, cea mai atrăgătoare şi mai cunoscută fiind culmea Govora - Lespezi - Buila - Vînturariţa. Stîncile, sclipitor de albe, izbucnesc impetuos din molidiş, iar creasta devine o înşiruire feerică de turnuri, clăi, strungi, ace, dominînd prin măreţie întregul peisaj. O altă culme sudică importantă este Piatra Roşie - Romanu - Plaiul Vaideeni, pe care pătrund în zona centrală a Munţilor Căpăţînii o serie de trasee turistice.