Masivul Cozia este mărginit spre nord de Ţara Loviştei, una din cele mai întinse depresiuni intramontane din Carpaţii Meridionali.
Spre nord-est, micul defileu de la Pripoare al pîrîului Băiaşu separă Masivul Cozia de culmea Poiana Spinului, din care, prin Poiana Lungă - Clăbucetu - Faţa Sf. Ilie - Grohotişu, se ajunge în creasta centrală a Făgărasului, în apropierea lacului Avrig.
În vest, între Lotru şi Călimăneşti, ultimul defileu al Oltului respectiv defileul de la Cozia separă Masivul Cozia de culmile Munţilor Căpăţanii.Masivul Cozia se încadrează în munţii cu altitudine mijlocie din ţara noastră, înălţimile de peste 1000 m ocupînd doar circa 20% din suprafaţa sa.
Altitudinile cele mai mari se găsesc în partea centrală, acolo unde varfurile ce se profilează din cele două culmi principale, care se sudează perpendicular în Varful Cozia (Ciuha Mare), depăşesc frecvent 1550 m : Rotunda 1593 m, Cozia (Ciuha Mare) 1668 m, Babolea 1538 m, Omul 1558 m, situate pe direcţie generală sud-vest - nord-est, Ciuha Mică 1629 m, Durducul (Crucea Ciobanului) 1568 m şi Bulzu 1560 m, ce se însiruie la distanţe foarte apropiate pe direcţie nord - vest - sud - est.
Din aceste culmi centrale, ce au caracterul unui important nod orohidrografic, se ramifică radiar culmile sccundare care coboară către defileul Oltului şi către depresiunile marginale, realizînd o amplitudine hipsometrică de circa 1300 m şi respectiv de 800 - l000 m. Muchia Usturoaia se desprinde către sud-vest din varful Rotunda (1593 m), la început sub denumirea de Muchia Turneanu şi coboară rapid în trepte succesive, pană în defileul Oltului, înregistrand o pantă generală de circa 30 grade. Din ea se ramifică spre vest Muchia Armăsarului, care ajunge pană în al doilea mare meandru al Oltului, cunoscut sub numele de Carligul Mare, iar spre sud Muchia Scorţaru, mai abruptă şi mai dantelată, care, prin culmea Păuşa, se prelungeşte pană în valea Oltului.
O notă de măreţie şi sălbăticie o dau numeroasele contraforturi, scurte şi prăpăstioase, ce răman spre sud - vest şi sud către Valea Seacă (Pietrele Vulturilor) şi paraul Turnu (Muchia şi Pietrele Roşiei). Muchia Vlădesei formează interfluviul principal dintre văile Păuşa şi Păteşti. Se desprinde din Varful Cozia (1668 m) şi coboară spre sud, prin dealurile Ursoaia, Suliţa şi Sitarului, pană la 500 - 550 m în Depresiunea Jiblea-Călimăneşti. Sectorul cel mai proeminent, inclus în osatura centrală a masivului Cozia, se desfăşoară între Varful Cozia şi înşeuarea (975 m) de la obarşia paraului Paltinului. Această muchie ascuţită şi ferăstruită, constituită în exclusivitate din gnaise, domină prin varfurile, turnurile, custurile şi abrupturile sale prăpăstioase întregul edificiu al Coziei. Aici întalnim varfurile proeminente Ciuha Mică (1629 m), Durducu (1568 m), Bulzu (1560 m), separate între ele prin curmături adanci şi periculoase, iar lateral, spre sud-vest, muchia dantelată a Foarfecii şi abrupturile Gardului, din care pornesc numeroasele scocuri ce formează obarsia ramificată a paraului Păuşa. Plaiul Haidorului, interfluviul dintre Valea Mare şi paraul Păteşti, începe din înşeuarea adancă (1190 m) de sub Plaiul Mocirlele. După o denivelare de circa 200 m coboară spre vest, printr-o culme domoală şi prelungă, pană în Depresiunea Jiblea - Călimănesti, unde ajunge la altitudini de 450 - 500 m.
În vest, între Lotru şi Călimăneşti, ultimul defileu al Oltului respectiv defileul de la Cozia separă Masivul Cozia de culmile Munţilor Căpăţanii.Masivul Cozia se încadrează în munţii cu altitudine mijlocie din ţara noastră, înălţimile de peste 1000 m ocupînd doar circa 20% din suprafaţa sa.
Altitudinile cele mai mari se găsesc în partea centrală, acolo unde varfurile ce se profilează din cele două culmi principale, care se sudează perpendicular în Varful Cozia (Ciuha Mare), depăşesc frecvent 1550 m : Rotunda 1593 m, Cozia (Ciuha Mare) 1668 m, Babolea 1538 m, Omul 1558 m, situate pe direcţie generală sud-vest - nord-est, Ciuha Mică 1629 m, Durducul (Crucea Ciobanului) 1568 m şi Bulzu 1560 m, ce se însiruie la distanţe foarte apropiate pe direcţie nord - vest - sud - est.
Din aceste culmi centrale, ce au caracterul unui important nod orohidrografic, se ramifică radiar culmile sccundare care coboară către defileul Oltului şi către depresiunile marginale, realizînd o amplitudine hipsometrică de circa 1300 m şi respectiv de 800 - l000 m. Muchia Usturoaia se desprinde către sud-vest din varful Rotunda (1593 m), la început sub denumirea de Muchia Turneanu şi coboară rapid în trepte succesive, pană în defileul Oltului, înregistrand o pantă generală de circa 30 grade. Din ea se ramifică spre vest Muchia Armăsarului, care ajunge pană în al doilea mare meandru al Oltului, cunoscut sub numele de Carligul Mare, iar spre sud Muchia Scorţaru, mai abruptă şi mai dantelată, care, prin culmea Păuşa, se prelungeşte pană în valea Oltului.
O notă de măreţie şi sălbăticie o dau numeroasele contraforturi, scurte şi prăpăstioase, ce răman spre sud - vest şi sud către Valea Seacă (Pietrele Vulturilor) şi paraul Turnu (Muchia şi Pietrele Roşiei). Muchia Vlădesei formează interfluviul principal dintre văile Păuşa şi Păteşti. Se desprinde din Varful Cozia (1668 m) şi coboară spre sud, prin dealurile Ursoaia, Suliţa şi Sitarului, pană la 500 - 550 m în Depresiunea Jiblea-Călimăneşti. Sectorul cel mai proeminent, inclus în osatura centrală a masivului Cozia, se desfăşoară între Varful Cozia şi înşeuarea (975 m) de la obarşia paraului Paltinului. Această muchie ascuţită şi ferăstruită, constituită în exclusivitate din gnaise, domină prin varfurile, turnurile, custurile şi abrupturile sale prăpăstioase întregul edificiu al Coziei. Aici întalnim varfurile proeminente Ciuha Mică (1629 m), Durducu (1568 m), Bulzu (1560 m), separate între ele prin curmături adanci şi periculoase, iar lateral, spre sud-vest, muchia dantelată a Foarfecii şi abrupturile Gardului, din care pornesc numeroasele scocuri ce formează obarsia ramificată a paraului Păuşa. Plaiul Haidorului, interfluviul dintre Valea Mare şi paraul Păteşti, începe din înşeuarea adancă (1190 m) de sub Plaiul Mocirlele. După o denivelare de circa 200 m coboară spre vest, printr-o culme domoală şi prelungă, pană în Depresiunea Jiblea - Călimănesti, unde ajunge la altitudini de 450 - 500 m.
No comments:
Post a Comment