Descriere, asezare si limite:

- Munţii Ciucaş fac parte din ramura sudică a Carpaţilor Orientali şi, datorita constituţiei lor geologice, prezintă asemănări cu masivele Ceahlău şi Bucegi.

Masivul Ciucaş este cuprins între 45°25' şi 45°35' latitudine nordică şi 25°55' şi 26°4' longitudine estică şi ocupă o arie destul de restransă faţă de alte unităţi montane (cca 200 km²); el însă se individualizează clar faţă de munţii învecinaţi, prin caractere proprii.

- La est, cursurile superioare ale Buzăului şi Teleajenului, despărţite de Pasul Boncuţa (1078 m), detaşează net Masivul Ciucaş de culmile vestice ale Masivului Siriu şi de Munţii Tătaru, ceva mai scunzi, alcătuiţi din coame domoale acoperite cu păduri şi păşuni.

Spre sud, Depresiunea Cheia, continuată către nord-vest de cursul superior al Teleajenului şi de culoarul Bratocei (1272 m), separă Ciucaşul de Munţii Grohotişu (1767 m) şi de prelungirile nord-estice ale acestora - Babeşu (1468 m) şi Bobu Mare (1757 m).

- În vest, limita propriu-zisă o formează paraiele Babarunca şi Dalghiul, care îl despart de cele două proeminenţe - Telsa (1613 m) şi Dungu (1502 m). Totuşi din punct de vedere turistic, aceste mici masive constituite din calcare şi conglomerate le ataşăm Ciucaşului, ele integrîndu-se în peisajul masivului şi în circuitele turistice ale Ciucaşului.

- Privit mai de aproape, Masivul Ciucaş este deci bine delimitat de unităţile muntoase din jur prin văi sau culoare depresionare. Telejenelul superior, Buzăul, Dalghiul, Tesla şi Ramura Mică (afluent al Tărlungului), la care se adaugă Depresiunea Cheia, îl înconjoară subliniindu-i personalitatea. Numai spre sudvest, munţii Grohotişu, cu promontoriul muntelui Babeşu, par să-l concureze prin înălţime (1750 m).

- Masivul Ciucaş, în ansamblu, constituie un nod orografic pe cumpăna principală de ape a Carpaţilor de Curbură. El este alcătuit din două culmi bine individualizate: Culmea Bratocei, cu direcţia NE-SV, desfăşurată între vîrful Ciucaş (1954 m) şi Pasul Bratocea (1272 m), şi Culmea Gropşoarele-Zăganu, cu direcţie NV-SE, despărţite de Valea Berii. Cele 2 culmi, cu atît mai proeminente cu cît sînt mărginite spre vest de abrupturi stîncoase, sînt legate între ele prin înălţimi de circa 1600 m care constituie o înşeuare largă (Chiruşca).

Din Culmea Bratocei se răsfiră de o parte şi de alta, culmi scurte între care amintim Tigăile Mari şi Tigăile Mici. Din cea a Gropşoarelor se detaşează spre sud-vest Muntele Roşu cu cele două prelungiri ale lui Balabanu şi Dealul Cucului, iar spre est: Culmea Piatra Laptelui, Culmea Văii Stînei şi Culmea Stîncoasă din care se desprinde spre sud Culmea Şuviţelor.

În partea de nord a masivului, Culmea Bratocea se prelungeşte, dincolo de şaua Ciucaşului (1532 m), prin Culmea Urlătoarea (1440 m) din care se răsfiră numeroase alte culmi, secundare, spre văile Dalghiului şi Buzăului.

La obîrşia Dalghiului şi Babaruncăi, sub abruptul stîncos al Bratocei se înscrie şaua Teslei (cca 1350 m); la vest de ea se înalţă cele două mici masive: Tesla, cupolă de calcar (1613 m) şi Dungu (1502 m), o muchie proeminentă de conglomerate, despărţite printr-o şa joasă.

Văile din Masivul Ciucaş au direcţii radiare, unele îndreptîndu-se spre sud, către depresiunile Cheia şi Poiana Stînei, altele spre nord şi est, către văile Dalghiului şi Buzăului, iar altele spre vest, către valea Tărlungului.