Intre rîurile Prahova şi Dîmboviţa se întinde lanţul muntos al Munţilor Bucegi, format din două grupe: Bucegii propriu-zişi, situaţi la nord-est, între Prahova şi Valea Brăteiului, şi Leaota, situată spre sud-vest, între Valea Brăteiului şi Valea Dîmboviţei.
Aria geografică a Masivului Leaota este delimitată la vest de rîul Dîmboviţei, care îl separă de Iezer-Păpuşa; la nord se întinde culoarul Rucăr-Bran, cu drumul naţional şi Măgurile Branului, care îl separă de Piatra Craiului.
Limita de răsărit este marcată prin Valea Brăteiului.
Ea are pe stînga culmea sud-vestică a Bucegilor, numită Culmea Strunga, începînd cu Tătaru, Deleanu şi Lucăcilă, culmea prezintă un relief cu suprafeţe acoperite de păşuni alpine şi pante domoale, datorite structurii lor din şist cristalin. Brăteiul se varsă în Ialomiţa ceva mai jos. El este străjuit de cetatea de piatră calcaroasă a Muntelui Lespezi, ale cărui culmi joase dinspre sud sînt despărţite de Ialomiţa.
Spre sud, Masivul Leaota păstrează caracteristica generală a Carpaţilor şi face trecerea spre zona subcarpatică prin culmi şi piscuri prelungi şi treptat mai joase.
Ca altitudine, zona alpina propriu-zisă este slab reprezentată în Leaota.Intens fragmentat, relieful Leaotei se prezintă ca o însumare de plaiuri alpine cu suprafeţe de nivelare aidoma unor poduri suspendate, fără forme îndrăzneţe. Spinările sale sînt largi şi rotunjite, cu povîrnişuri moderat înclinate.
Suprafaţa ocupată de culmile Leaotei este mai întinsă decît cea a Bucegilor propriu-zişi, iar altitudinea lor maximă se afla la 2133 m-vîrful Leaota si este situat în centrul masivului şi constituie nodul orohidrografic cel mai important. Are forma unei piramide cu baza triunghiulară şi în jurul ei se disting o serie de culmi care se lasă în trepte din ce în ce mai joase spre regiunile înconjurătoare, corespunzînd nivelelor de eroziune de la 1 800, 1 600, 1 400 şi 1 200 m. Pentru orientare generală e bine să reţinem cele patru culmi principale dispuse sub forma unui X, avînd direcţiile sud-vest, sud-est, nord-est şi nord-vest.
Prima se numeşte Marginea Domnească şi din ea pleacă spre nord-vest spinările paralele ale munţilor Tîncava, Obădarul, Ţîbra şi Gruiul, care toate la un loc formează versantul sud-estic al Văii Bădeanca (sau Valea Bădenilor cum îi spun localnicii). Spre sud-est se desfac culmile Leaota, Rătuneiul, Vaca, Frumuşelul şi Românescu. Denumirea de Margine Domnească ar avea, după unii, o semnificaţie strategică, ea marcînd limita de securitate pentru domnitor şi curtea sa cînd se refugiau în faţa primejdiei, în trecutul zbuciumat al poporului nostru. După alţii, aşa-numitul Plai Domnesc — o suprafaţă destul de întinsă în partea de nord a raionului Tîrgovişte şi la sud de Leaota — ar reprezenta fostele domenii ale curţii domneşti din Tîrgovişte.
Culmea sud-estică, mai puţin individualizată, este formată din spinările nesfîrşite ale Cufuritului, Răteiului, Raciului şi Şutilei. Ea se termină cu dealurile subcarpatice din jurul satelor Pietroşiţa şi Ţîţa.
Iniţial, celelalte două culmi principale ale Masivului Leaota pornesc împreună spre nord, avînd la est Muntele Mitarca,iar la vest Muntele Vîja.Curînd, însă, se desfac sub forma unor arcuri divergente, din care primul ia direcţia nord-est, apoi est (Jugureanu, Secările, Pietrele Albe, Duda Mică, Duda Mare,Bucşa), creînd o punte de legătură cu Bucegii în dreptul Strungilor sau, mai exact, prin Strunga Mică a Muntelui Grohotişul; al doilea arc se îndreaptă spre vest, apoi sud-vest şi sud (Cumpărata Mare-Rîiosul, Albescu, Geabelea, Cioara, Făgeţelu, Roşu şi Priseaca), limitînd la nord-vest Valea Bădeanca pînă în Dîmboviţa.
Către vest Masivul Leaota coboară în versanţi prăpăstioşi pînă la nivelul scăzut al Dîmboviţei care dăltuieşte marnele senoniene, accidentînd relieful (defileul Cetăţeni cu Valea Bădeanca, Valea lui Coman, Valea Chiliilor, Culmea Schitului ş.a.).
În partea de nord-vest a masivului, roca îşi trădează schimbarea de structură prin apariţia calcarului tithonic din perioada Jurasicului în singulara Piatră a Dragoslavelor (1 437 m) şi în cheile din jurul Muntelui Ghimbavul, sau de la poalele de vest ale Muntelui Sîntilie (văile Crov şi Rudăriţa). Calcarul se continuă în Piatra Craiului şi în munţii vecini, Mateiaş, Posada, Juga, aparţinînd Masivului Iezer-Păpuşa.
Coridorul Rucăr-Bran îşi face simţită prezenţa sa apropiată prin varietate litologică şi cele mai complexe forme de carst.
Versantul nordic al piramidei care formează Vîrful Leaota păstrează urmele unui circ glaciar, fenomen geologic de dată mai recentă aparţinînd Cuaternarului.
Edificiul muntos al Leaotei, cu aspect insular şi dispoziţie radiară, este brăzdat de jur împrejur de o bogată reţea hidrografică variabilă în funcţie de relief şi substratul litologic.
Izvoarele şi pîraiele Negrită, Marginea Domnească, Frumuşelul şi Vaca au o dispoziţie generală sudică; ele participă la formarea bazinului Ialomicioarei apusene sau Runcu ce se varsă în Ialomiţa la Fieni. Pîrîul Ţîţa are formă liniară orientată către sud-est, la fel ca Raciul şi Brăteiul care se varsă toate direct în Ialomiţa, primul în comuna Ţîţa, iar celelalte două lîngă hidrocentralele Moroieni şi Dobreşti.
Muntele Raţei adăposteşte sistemul de captare a apei potabile pentru oraşul Tîrgovişte.
Brăteiul colectează apele din culmea nord-estică a Leaotei şi din culmea sud-vestică a Bucegilor. Pîraiele Brăteiului sînt dispuse în palmetă şi poartă numele culmilor din care izvorăsc. În general văile afluente din Munţii Leaota sînt lipsite de rupturi de pantă accentuate.
Pe de o parte, versantul nordic în jumătatea estică îşi trimite apele în Turcul, ce aparţine de bazinul Oltului; pe de altă parte, văile Fundăţica, Rudăriţa şi Crov din jumătatea vestică merg spre Cheia, care limitează masivul în această parte şi care se varsă în Dîmboviţa în dreptul Cheilor Mari.
Pîrîul Ghimbavului, în palmetă şi cu vale axială, adună toate apele din zona nord-vestică şi le trimite prin chei strîmte în Dîmboviţa.
La vest, pîraiele care izvorăsc din porţiunea cuprinsă între culmile principale nord-vestică şi sud-estică sînt culese de către Bădeanca şi se varsă în Dîmboviţa la Bădeni; de asemenea, puţin mai la sud, pîraiele din Valea lui Coman şi cele din Valea Chiliilor curg direct în Dîmboviţa.
No comments:
Post a Comment