Muntii Aninei - Delimitare si localizare:

Munţii Aninei fac parte din marea unitate a Munţilor Banatului fiind situaţi în partea de vest a lor. În decursul timpului aceşti munţi au avut denumiri diferite, o parte din ei fiind ataşaţi Munţilor Semenic. În prezent această unitate muntoasă, în cadrul limitelor pe care le vom prezenta, este cunoscută sub numele de Munţii Aninei, după oraşul cu acelaşi nume care se află în centrul lor.

Munţii Aninei, cu înălţimea cea mai mare în vîrful Leordiş (1160 m), au o suprafaţă de 770 km2 şi o formă alungită pe direcţia NNE-SSV. În cadrul lor, cea mai mare suprafaţă (600 km2) o ocupă calcarele care se întind şi în Munţii Locvei, pînă la Dunare, fiind cea mai mare şi mai compactă suprafaţă calcaroasă din ţara noastra (807 km2).

Munţii Aninei, cu înalţimea lor maximă în vîrful Leordiş (1160 m), au trăsături geomorfologice caracteristice, ca o consecinţă a alcătuirii lor geologice. Roca predominantă este calcarul dispus în sinclinale şi anticlimale cu a direcţie NNV-SSE, iar relieful, adaptat la structură, constă din culmi şi văi paralele, înscrise pe direcţia structurii geologice, şi din întinse podişuri calcaroase ,,ciuruite" de doline.

La nord-vest şi nord, în Munţii Aninei apar gresii şi conglomerate care alcătuiesc dealul Bucitul (622 m) şi ramificaţiile sale; în est culmea Certej-Puşcaşu Mare, paralelă cu valea superioară a Bîrzavei şi valea Poneasca, este formată din şisturi cristaline şi granite.

La est de localitatea Doman se evidenţiază culmea calcaroasă a Ponorului (808 m) care se pierde spre sud în podişul carstificat al Iabalcei, de pe dreapta Caraşului. Între văile Caraşului şi Minişului se desfăşoară mai multe culmi lungi, calcaroase, paralele.

Cele mai importante, în succesiunea lor de la vest la est, sînt următoarele: culmea Tîlva Dobrei (635 m) - Tîlva Simeon (899 m) de pe partea stîngă a Jitinului; culmea Moghila (681 m) - Polom (821 m); culmea Ciochiţa (768 m) - Tîlva Zînei (939 m) care se continuă spre sud de valea Minişului prin culmea Rol; culmea Socolovăţ (783 m), Straja (716 m) - Colonovăţ. Ultima, culmea Coniarăţ (754 m) - Dealul Hotarului (838 m) - Dealul Hunca Trei Movile (927 m), se bifurcă: în vest prin culmea Tîlva Predilcova (891 m) - Iudina (704 m), iar in est cu Dealul Zabălul Mare (835 m).

Intre aceste culmi se află mai multe podişuri carstificate dintre care amintim: Ravniştea Mare, Colonovăţ, Cereşnaia, Cîrneala, Ponor şi altele. La sud de valea Minişului culmile sînt mai puţin numeroase, dar aici se află cele mai mari înălţimi din Munţii Aninei.

Astfel, în vest se desfăşoară culmea Cuniuma (1046 m), iar în est culmile Grohanul Mare (1044 m) - Leordiş (1160 m) - Pleşiva (1144 m) care se ramifică spre Nera. În afară de aceste două culmi principale aici se mai află nenumărate culmi secundare adaptate la structura geologică.

Din pricina eroziunii diferenţiale exercitată pe roci cu durităţi diferite cît şi a tectonicii au luat naştere depresiuni locale la Prolaz (în Cheile Caraşului), Caraşova, Lişava, Ciudanoviţa, Anina şi pe valea Minişului. Abrupturile stîncoase, pereţii aproape verticali însoţiţi la bază de o trenă de grohotişuri rezultate din dezagregările active sînt caracteristice pentru Munţii Aninei.

Rîurile au săpat în calcare chei spectaculoase printre care se remarcă Cheile Caraşului (19 km), Cheile Nerei (18 km), Cheile Minişului (14 km), Cheile Gîrliştei (9 km), Cheile Buhuiului (8 km) şi altele. Un rol foarte important în modelarea calcarelor l-a avut apa, care prin dizolvare a creat toată gama formelor carstice de suprafaţă şi de adîncime.