Limite si Descriere:

Muntii Baiului fac parte din Carpatii de Curbura, fiind situati în partea vestica a acestora. Ei ocupa o suprafata de circa 300 kmp, în cea mai mare masura sunt cuprinsi în bazinele superioare ale vailor Prahova si Doftana. În imediata lor vecinatate trec importante artere de comunicatie (pe valea Prahovei si Doftana). Cea mai mare parte a muntilor Baiului apartine judetului Prahova; în extremitatea nordica, cîteva culmi fac parte din judetul Brasov.

În cuprinsul Muntilor Baiului se pot distinge trei subunitai:

Munţii Baiul Mare se desfăsoară între Prahova şi Doftana şi la sud de cursul înferior al Azugii. Înregistrează înălţimea maxima (1908 m) în vârful din extremitatea nordică a culmii principale şi pe care ciobanii îl numesc tot Baiul Mare. Către sud, în lungul acesteia se află mai multe vârfuri de peste 1500 m (Baiul Mare -1895 m - cel cu baliză; Drăgan - 1775 m; Piscul Câinelui - 1 658 m; Vomicu - 1627 m; Mierlei - 1660 m) separate de şei adinci. La nord de vf. Baiul Mare urmează vârfurile Baiul Mic (1826 m) şi Cazacu (1 752 m). Din culmea principală către Prahova, atat văile cat şi interfluviile se desfăşoară de la est către vest. Mai important este muntele Cumpătu, care are şi cea mai mare înălţime (1651 m). Spre Doftana, orientarea generală a culmilor şi văilor este NV-SE, iar lungimea lor depăşeşte frecvent 6 km. Culmile dinspre Prahova se termină aproape brusc, dezvoltand versanţi cu pantă mare, cu o diferenţă de nivel de 250-350 m; celelalte, dinspre Doftana, se prelungesc mult, astfel încat contactul este ceva mai lin. O notă aparte în peisaj o dau bazinele de recepţie ale văilor, alcătuite din ravene şi torenţi care ,,muşcă" adanc în scoarţa de alterare şi în roca vie. Ele imprimă aspecte de sălbăticie în contrast cu conturul molcom al culmilor.

Situarea acestor munţi în vecinătatea oraşelor Sinaia, Buşteni, Azuga şi a localităţilor Trăisteni, Teşila, Secăria, Posada uşurează atat drumeţiile pe trasee la vârfurile principale limitrofe, cat şi traversarea lor. Pantele lungi, pe care zăpada se păstrează mult timp, permit practicarea schiului.

Munţii Neamţului se desfăşoară în jumătatea nordică a regiunii, fiind încadraţi de valea superioară a Azugii şi de sectoarele superioare de vale ale celor două râuri Doftana. Si în cadrul lor se poate distinge o culme centrală ce porneste din sud, de la vf. Unghia Mare (1847 m), şi se termină în nord, în vf. Tigăi (1 699 m). În lungul ei, toate vârfurile depăşesc 1600 m. Dintre şeile care le separă, mai însemnate sunt aceea dintre vf. Paltinu (1899 m) şi vf. Neamţu (1923 m) în nord şi cea dintre vf. Ştevia (1908 m) şi vf. Busu (1902 m) în sud. Doar în sectorul central (Ştevia-Neamţu), curmăturile dintre vârfurile care aici urcă peste 1 800 m sunt mai mici. Poteca de obicei ocoleşte aproape orizontal (în curbă de nivel) sau suie uşor pe aceste proeminenţe ale muntelui. Creasta principală are către est şi vest pante rapide, uneori chiar abrupte, acoperite de păşuni. Din ea se desprind spre vest şi est culmi secundare care coboară lin până aproape la 1 350 m spre Azuga şi 1200 m spre Doftana. Ultima secţiune a lor, acoperită de pădure, coboară spre cele două văi o diferenţă de nivel de 150-200 m. Culmile vestice sunt mai scurte (2-4 km) decat cele estice (5-8 km), se desfăşoară de la est la vest între principalii afluenţi ai Azugii, pe când celelalte au o orientare generală NV-SE, situandu-se între paraiele din bazinul Muşiţei şi Rusului. Văile au bazine de recepţie largi, formate din ravene, ogaşe care înaintează mult pe povarnişul vârfurilor. O impresie deosebită creează bazinul Muşiţei, unde şiroirea şi alunecările superficiale au dus la înlăturarea unei bune părţi din scoarţa de alterare şi din pătura de sol, creand cicatrice adanci pe versantul muntelui. În albia văilor se văd o parte din materialele dislocate din rape; ele formează acumulări bogate prin care şerpuieşte apa râurilor.

Munţii Petru - Orjogoaia fac legătura între cele două grupe. Sunt mai joşi decît aceştia (varfurile principale abia depăşesc 1450 m). Astfel, varfurile Unghia Mare (1 847 m) şi Cazacu (1 752 m), vecine cu aceştia, îi domină printr-o diferenţă de nivel clară, exprimată de altfel şi de versanţii abrupţi. Ei se desfăşoară de la vest către est, de sub Muntele Cazacu şi până în albia Doftanei. Înfăţişarea generală este dominată de platourile largi, acoperite cu păşuni, aflate la partea superioară a munţilor. Ele sunt dominate cu caţiva zeci de metri de varfuri rotunjite. Datorită poziţiei geografice între cele două subunităţi - Baiu şi Neamţu - dar şi altitudinii mai reduse, aici se întretaie multe poteci care fac legătura între văile Prahova, Azuga şi Doftana. 

Clăbucetele Predealului, cunoscute şi sub numele de Munţii Predealului, sunt alcătuite dintr-un ansamblu de culmi situate între masivele Bucegi, Piatra Mare, Postăvaru şi Baiului şi ale căror înălţimi se desfăşoară frecvent între 1 000 şi 1450 m. Multe dintre ele poartă numele de ,,clăbucet" (Clăbucetul Baiului, Clăbucetul Azugii, Clăbucetul Taurului, Clăbucetul Mare etc.). Se impun în peisaj prin varfuri rotunjite, frecvent acoperite de păşuni, ce domină uşor platouri largi şi netede. Văile dintre Clăbucete sunt adanci, prezintă versanţi bine împaduriţi, cu pantă accentuată. Între Prahova şi Azuga se află trei clăbucete mai importante (Taurului, Azugii şi Susai) care prin alcătuirea petrografică, prin structură, înălţime şi chiar fizionomie se apropie mult de culmile din vestul şi nordul Munţilor Neamţului.