Rezervatia Pietrosul Mare(Muntii Rodnei-Judetul Maramures)

Munţii Rodnei prezintă un principal obiectiv floristic, faunistic şi turistic, care a devenit cunoscut prin lucrările marelui botanist năsăudean Florian Porcius. Alcătuit în general din şisturi cristaline, masivul este traversat spre Moldova de şoseaua ce trece prin pasul Prislop (1415 m), şi spre Transilvania de cea care trece prin pasul Şetref (817 m).

În zona centrală a Munţilor Rodnei se află vîrful Buhăescu Mare (2119 m) din care se desprinde către nord o importantă culme secundară care este marcată de vîrful Rebra (2221 m) şi  cu vîrful Pietrosul Mare (2303 m).

Muntele Pietrosul Mare situat la cca. 10 km de oraşul Borşa, adăposteşte cea mai mare rezervaţie naturală din nordul ţării. Rezervaţia are o suprafaţă de 3300 ha din care 1230 ha gol de munte şi 1470 ha pădure montană. Din totalul suprafeţei rezervaţiei o suprafaţă de 750 ha constituie o zonă ştiinţifică cu regim de protecţie absolută. Întreg masivul şi îndeosebi Pietrosul Mare prezintă numeroase urme glaciare, constituite din creste alpine cu aspect de custuri, vaste cercuri ce se continuă cu văi sălbatice şi povîrnişuri înalte şi repezi.

Cea mai mare căldare glaciară este Iezerul care este delimitată la nord-est de Culmea Pietrosului. În fundul căldării se află lacul glaciar Iezerul (1870) în formă ovală, lung de 80 m, lat de 70 m şi cu o adîncime de 1,8 m. El este permanent alimentat de puternice izvoare subterane şi de suprafaţă, iar din el izvorăşte pîrîul Pietroasa cu debit relativ constant. Căldările glaciare Zănoaga Mare şi Zănoaga Mică de sub vîrful Pietrosul Mare întregeşte peisajul alpin al Munţilor Rodnei.

Pe versantul sudic al culmii Pietrosului întîlnim culmea glaciară Buhăescu - Bepedea, largă de 1 km în care se găsesc 4 lacuri glaciare cuprinse între 1800 şi 2100 m, denumite Iezerele Buhăescului, care au fost populate cu puieţi de păstrăv indigen şi curcubeu, cu zglăvoacă şi boiştean.

Poziţia izolată, complexitatea sa structurală şi petrografică explică ie ce acest masiv, în părţile sale cristaline, este bogat în reminescenţe floristice ale epocii glaciare şi în numeroase specii nordice care îşi au frontiera sudică a ariei lor de răspîndire, şi de ce în regiunile sale calcaroase, bătute de soare, şi-au găsit adăpost plante sudice, unele alcătuind cele mai înaintate avanposturi ale florei est-mediteraneene.

Floristic, Munţii Rodnei reprezintă un nod de legătură între flora Carpaţilor Orientali, a celor Meridionali şi chiar a Balcanilor. Masivul Pietrosul Mare este acoperit cu o vegetaţie de tip alpin şi subalpin ce cuprinde numeroase specii rare, endemisme carpatice şi chiar rodniene. Dintre rarităţi pot fi amintite: guşa porumbelului (Sttene nîvalis), păiuşul (Festuca porcii), clopoţelul (Campanula carpatica), şopîrliţa (Veronica, baumgartenii), ghinţura (Genţiana phlogifolia, Genţiana punctata), mierla ursului (Pulmonaria filerzkiana), floarea de colţ (heonto-podium alpinum) ş.a.

În afara acestora în această rezervaţie naturală se mai găsesc cîteva endemisme rodiene ca: Saussurea porcii, Polychemone nivalis, Senecio glaberrimus, tleracleum carpaticum şi numeroase specii de licheni endemici.

Aproape 30% din suprafaţa golului montan este acoperită cu jnepenişuri (Pinus mugo), smîrdar (Rhododendron kotschyi) iar la limita superioară a pădurii de molid vegetează pîlcuri de zîmbru (Pinus cembra). În această rezervaţie întîlnim numeroase specii de animale cum ar fi: ursul brun (Ursus arctos), cerbul (Cervus elaphus), rîsul (fynx lynx), acvila de munte (Aquila chrysa&tos), capra neagră (Rupicapra rupicapra) ş.a.

Rezervaţia naturală Pietrosul Mare datorită importanţei sale ştiinţifice deosebite a fost propusă să devină în viitor parc naţional împreună cu Masivul Ineu şi creasta Pietrosul - Puzdra-Ineu. Ea a fost declarată de U.N.E.S.C.O. rezervaţie a biosferei.