- Valea Cernei este un culoar aproape drept în lungime, unic în ţara noastră prin această desfăşurare rectilinie, este situată în partea de sud-vest a ţării, respectiv în colţul de sud-vest al marelui complex muntos Retezat - Godeanu.Acest culoar,continuarea celui al Jiului Romînesc, separă două valuri principale de cutare din acest complex muntos, două importante linii tectonice: astfel, valul Munţilor Godeanu, continuat cu Munţii Cernei, rămîne la nord - vest, iar valul Munţilor Mehedinţi la sud-est.
Munţii Godeanu reprezintă un masiv puternic, înalt, cu vîrfuri ce depăşesc 2000 m. Culmea principală a acestor munţi este constituită din trei mari platforme de eroziune: Borăscu, Gugu şi Godeanu-Rîu Şes. Spre sud-vest de platforma Rîu Şes masivul se prelungeşte în culmea înaltă Vf. Dobrii, Izvorul, Boldoveni, Vlaşcu, Arjana, care abia departe, în apropierea Herculanelor, coboară sub 1500 m, în culmea prelungă a Seseminului, menţinîndu-se în general uniformă. Acest lanţ poartă denumirea de Munţii Cernei. Platforma Borăscu este impresionantă prin vastitatea, netezimea şi nota sa de linişte.
- Urmele glaciaţiilor sunt evidente şi în aceşti munţi. Gheţarii de pe versantul sudic au fost mai puternici decît de pe cel nordic. Astfel, vechile circuri glaciare le putem urmări la majoritatea obîrşiilor de pîraie din partea superioară a Cernei: Soarbele (care aparţine, de fapt, bazinului Jiul Romînesc), Feţele Mănesii, Gîrdomanul, Stîna Mare, Micuşa, Vlăsia, Rădăteasa, Scăriţa, Mocirliu, Godeanu. Unii gheţari ajungeau la lungimi mari, ca de exemplu cel de la Stîna Mare, ce se întindea pe aproape trei kilometri. În aceste circuri glaciare se ascund şi cîteva iezere, în general mici, care seacă vara. Cel mai mare este Zănoaga Soarbelor (există, de fapt, două iezere în valea glaciară a Soarbelor), apoi Zănoaga Scurtelor sub Vîrful Gîrdomanului, Zănoagele Vlăsiei şi ale Godeanului. Acest aspect relictar al glaciaţiilor este însă redus şi puţin prezent în aceşti munţi, în comparaţie cu masivul central al Retezatului.
Întreg Masivul Godeanu şi o bună parte din Munţii Cernei sunt alcătuiţi din şisturi cristaline. Situaţi la altitudini mari, cu imense porţiuni domoale, ei sînt un bogat rezervor de apă, ceea ce favorizează existenţa unei bogate reţele de izvoare şi văi.
Din culmea prelungă a acestor munţi se desprind o mulţime de culmi secundare, bine individualizate şi aproape paralele, care coboară pînă în Cerna, separînd între ele bazine hidrografice distincte, începînd de la obîrşie, culmile cele mai importate se succed astfel:
Culmea Sturului - este situată la limita Cernei spre Jiu, respectiv între pîrîul Măneasa şi pîrîul Soarbele.O prelungire a ei, constituită din calcare, formează culmea despărţitoare, joasă, dintre Cerna şi Jiu.
Culmea Mănesii -greoaie, domoală şi bogat împădurită, pornind de sub Vf. Paltina, este situată intre pîrîul Măneasa şi pîrîul Scurtu. Ea se termină liniştit la intrarea Cernişoarei în chei.
Culmea Gîrdomanului - între pîrîul Scurtu şi pîrîul Cărbunelui, de asemenea domoală, lungă şi puternic cotită. În partea inferioară, pe numeroasele picioare care coboară spre versanţii calcaroşi din jurul izvoarelor, este mult despădurită şi locuită.
Culmea Bulzului - cuprinsă între pîrîul Cărbunelui şi pîrîul Ivanului, şi ea lungă, domoală şi bine împădurită, se desprinde din Vîrful Bulzului.
Culmea Balmoşului - cuprinsă între apa Ivanului şi cea a Balmoşului, lungă, împădurită, purtînd în partea sa inferioară numele de Cracul Ursoiului.
Culmea Mare a Oslei Romîne - cu mai multe culmi secundare, ca nişte picioare, cuprinsă între pîrîul Naiba şi pîrîul Curmezişa, este o prelungire a vîrfului masiv al Oslei Romîne. Golul alpin înaintează mult pe aceste culmi la vale. Deasupra aşezării Cerna-sat, această culme poartă denumirea de Buza Plaiului.
Culmea Gîştii -scurtă şi piezişă, situată între Valea Olanului şi Valea Craiovei. Pe această culme trecea odinioară graniţa, de-a lungul ei existînd de atunci o potecă bună.
Culmea cuprinsă între Valea Craiovei şi cea a Iaunei se individualizează în vîrful înalt al Opleşatei (1541 m), situat în apropierea Cernei, cu un gol de munte izolat, ca o poiană mare. Culmile secundare care coboară din ea, una la gura Văii Craiovei - Culmea Roţii şi cealaltă la gura Văii Iaunei - Culmea Stăncii - sunt scurte, destul de repezi şi complet împădurite.
Culmea Vlaşcului - denumită în partea inferioară Culmea Stepăn este situată între Valea Iaunei şi cea a Topeniei. Este o culme lungă, cu pantă continuă, pe care trece principala potecă ce leagă Valea Cernei cu comuna Cornereva.
Culmea Vlascului mic - denumită în partea inferioară Culmea Iuţii este situată între Văile Topeniei şi Iuţii. În partea inferioară, dinspre Cerna, a acestei culmi, apare calcarul, în pereţii ei aflîndu-se Cheile Iuţii şi Piatra Puşcată.
Culmea Mare - este cuprinsă între Valea Iuţii şi cea a Prisăcinei, urmată între Valea Prisăcinei şi Valea Bedinei de Culmea Cerbului, denumită jos Culmea Teiului. În continuare, culmea principală a Munţilor Cernei se apropie mult de vale, iar culmile secundare, scurte şi abrupte, nu mai prezintă o importanţă geografică deosebită.
Mulţimea aceasta de culmi relativ paralele ce segmentează bazinul Cernei, pe versantul ei drept în numeroase bazinete, constituie un aspect caracteristic. Privit de la distanţă, el este deosebit de interesant şi atractiv prin această ondulare continuă a culmilor. Ele sunt totodată şi căi de acces şi de legătură între Cerna şi golurile alpine învecinate, cu atît mai mult cu cît văile sînt aproape toate sălbatice, cu porţiuni dificile.
Spre sud şi sud-est de Valea Cernei se întinde culmea Munţilor Mehedinţi, ce porneşte din vîrful izolat al Oslei Mari şi ţine pînă la Dunăre. Profilul transversal al acestor munţi este în cea mai mare parte asimetric, prezentînd un versant nordic şi abrupt spre Cerna (N) şi un altul, prelung, spre platforma .getică şi Podişul Mehedinţilor (S). În mare parte ei sînt alcătuiţi din calcare. Această structurii, asociată cu caracteristica versantului dinspre Cerna, abrupt, puternic frămîntat şi cu variate forme sculpturale, determină specificul peisajului geografic al Cernei, începînd cu Vîrful Domogled (1106 m), care se ridică deasupra staţiunii Herculane, şi pînă departe, în Vîrful lui Stan (1464 m), culmea Munţilor Mehedinţi se menţine înaltă, cu pereţi abrupţi, cu văi scurte şi sălbatice ca cele ale Jelerăului, Coşiului, Cerbului, Ţesnei, cu padini liniştite şi împădurite, atîrnate la înălţime deasupra abruptului, ca Şaua Padina, şi cu platouri lungi şi golaşe de carst.
După Vîrful lui Stan banda calcaroasă se îngustează, rămînînd de-a lungul Cernei ca o fîşie constituită din creste golaşe, segmente ale faliei calcaroase, datorită ferăstruirii ei de către ape. În spatele acestei limbi calcaroase se află o zonă de şisturi, care a dat naştere unui relief mai liniştit. Aici se află cele mai lungi pîraie de pe acest versant: pîrîul Arşasca, Rîmnuţa Mare şi Rîmnuţa Vînătă. După aceste pîraie, menţinîndu-se la altitudini în jurul a 1000 m, culmea principală se apropie mult de Cerna, împinsă de Valea Motrului, în care fenomenele de eroziune au fost mai active. Calcarele continuă încă puţin ca o limbă îngustă, pînă în dreptul Cernei-sat, apoi, în continuare, Culmea Cernei, domoală şi joasă, este formată numai din şisturi, pînă sus la Oslea. Cu o mică întrerupere, între apa Balmoşului şi cea a Cărbunelui, fîşia calcaroasă se menţine în imediata apropiere a Cernei, ca nişte creste independente, în mijlocul bazinului hidrografic.
În această zonă, în care Culmea Cernei este alcătuită din şisturi, calcarele se individualizează mult mai în sud, în mijlocul bazinului Motru, în impresionantul munte Piatra Mare a Cloşanilor, care, cu înălţimea lui de 1460 m, domină întreaga regiune. Aparţinînd tot de Culmea Mehedinţilor, spre Oslea, apar alte culmi şi vîrfuri ca Frumosul, Boul, printre care Valea Motrului desfăşoară o bogată reţea hidrografică.
No comments:
Post a Comment